Sunt un amestec de bine si rau, de ceea ce imi doresc sa fiu si de ceea ce am fost, de iluzie si spulberare, de praf de stele si cer innorat.. Sunt ceea ce tu ai vrea sa fiu si ceea ce urasti cel mai tare, sunt o ploaie de vara si un dor ucigas, sunt un cub de gheata topit si o raza care topeste totul in calea ei.. Sunt ceea ce nu mi-as fi dorit sa fiu, sunt gandul tau negru si sarutul de miere pe care il doresti atat de mult.. si sunt sangele care ti-a curs din suflet.. Sunt picatura de otrava si stropul de amor pe care le vei savura intr-o zi.. sunt puritatea minciunii si focul din ea... Sunt dulcele pacat si ispita durerii, sunt mana care te mangaie si te loveste, sunt dragostea pe care ti-am purtat-o odata... Sunt vocea suava a marii care te alina si sufletul tacut care te-a iubit.. sunt intrebarea la care nu vei gasi raspuns si punctul ce a intarziat sa fie pus.. Sunt ceea ce stii ca sunt, ceea ce tu nu crezi ca sunt si ceea ce nu ti-ai dori sa fiu.. Sunt lumina si intunericul imbratisati, sunt stropul de luna cu acid, sunt contopirea dintre o lacrima de adult si un suflet de copil.. Sunt nisipul pe care l-ai calcat si voi fi timpul care te va lovi.. sunt pasiunea care iti va da aripi si adevarul care te va ucide..
Cand nu mai ai de fabricat iluzii iti mai ramane un singur lucru: sa le cumperi….
Iubire ? Singuratate? Intelepciune ? Ce nevoie mai am de notiuni aici unde inima are propriul ei limbaj? Si unde iubirea, singuratatea si intelepciunea se amesteca intr-o stare de spirit pentru care nu exista cuvinte?”
De fiecare data cand iubise o femeie – oho, si iubise destule femei! – isi tatuase numele ei pe corp. Astfel incat, la un moment dat, privindu-se in oglinda, descoperise un dictionar al numelor proprii printre care trecuse cautand iubirea adevarata. Intr-o zi, dupa ani indelungati de asteptare, marea dragoste ii batuse la usa. Fericit, alergase intr-un suflet pentru a-si tatua si numele ei, insa nu mai avusese unde sa-l scrijeleasca. Si atunci, suparat pe intarzierea prelungita, trantise usa in nas unei iubiri perfecte...
melodia este speciala pentru mine...pt versurile sale
Ca de obicei viata tine neaparat sa-mi arate ca nu eu decid si ca Ea oricum face ce vrea. Am avut un momente (in realitate mai multe) cand mi-am zis ca sunt blestemata. Pe bune. Bine, acum mi-a trecut, acum cred doar ca sunt ghinionista si ca traiesc momentan pe partea intunecata a planetei.
Exist in van,fara de rost,
Viata mea,
distrusa-ncet de mii de farse,
ce nu le-am inteles nicicand.
Plang zambind,zambesc plangand.
Plang...
plang profund calita de viata,
Lumea mea,
complicata in simplicitate,
fascinanta prin indurerare
Ma regasesc pierzandu-ma,ma pierd regasindu-ma.
Ma pierd...
Ma pierd in ganduri si-n iluzii,
Ruga mea,
Ecoul strigatelor triste
catre cerul nepasator deasupra.
Sper murind si mor sperand.
Sper...
pentru ca nu era nimeni care sa mai vrea sa zboare. Am petrecut timp cu luna.... pentru ca niciunul din cei care as fi avut nevoie sa fie langă mine, nu era. Am ras cu ploaia si ea mi-a asigurat buna dispozitie, dintr-o zi incoace, pentru ca m-a vazut plangand si si-a confundat stropii cu lacrimile mele. Am plans cu frigul, caci mi-as fi dorit inghetata toata firea, pana cand el mi-a intrat adanc in oase si nu mai vrea sa iasa. Am cautat lumina, fiindca nu am mai vrut sa merg singura prin intuneric. Am stat seri de-a randul inconjurata de carti, pana ele au devenit parte din mine, iar autorii lor, prieteni apropiati. Am stat aproape de un poet si am inceput sa iubesc poezia. Am fugit de lume, caci am simtit ca vrea sa ma desparta de vant, de luna, de soare si de lumina.
P.S. Dedic scrierea aceasta omului Inger, pentru ca sub luna, in vant si in ploaie nu conteaza daca ne cunoastem, cine suntem si de unde venim. Conteaza doar unde mergem. Si acesta e singurul lucru care ne poate desparti. Dar sa speram ca totusi pana la urma...nu :)
Am luat fericirea ca pe o stare de merit. Nu m-am gandit de ce eu merit sa fiu fericita si, mai ales, DACA. M-am crezut mai presus de toti si de toate, asa cum m-am crezut cu esenta buna. De fapt, nu stiu cum sunt... Vad situatii care nu exista si cred ca am dreptate, ca ceilalti sunt prosti, orbi, mincinosi, oportunisti sau limitati. Cred ca imi sunt deschise portile unor alte dimensiuni. Pentru asta ma simt speciala. asa, ca o carte pe care nu te induri sa incepi s-o citesti, atat de grozava ti se pare. In realitate nu sunt Ca sa fim in echilibru, nici dusmani mai aprigi nu am. Ma construiesc in jurul lui si el uita ca eu nu sunt o caramida. Uneori mi-e frica sa spun ca eu sunt fetita care s-a jucat cu chibriturile si s-a fript. Mereu ma frig. Ma lasa sa ma frig pentru ca nu ma cunoaste. Am zile cand vreau. Si zile cand ma visez altfel decat sunt si cred ca aia sunt de-adevaratelea, dar nu sunt si ma doare revenirea.
Pentru toti prietenii mei
Gandurile si sufletul meu.
(Imi permit sa-l daruiesc, stiti ca se regenereaza perpetuu...)
Pe cine incerc eu sa incurajez?
Hai sa incep cu mine...
One day...
EUL meu:
IMI doresc SA TE IUBESC SI ITI doresc Sa ma iubesti ...
