stare...

M-am jucat cu vantul...


pentru ca nu era nimeni care sa mai vrea sa zboare.
Am petrecut timp cu luna....
pentru ca niciunul din cei care as fi avut nevoie sa fie langă mine, nu era.
Am ras cu ploaia si ea mi-a asigurat buna dispozitie, dintr-o zi incoace,
pentru ca m-a vazut plangand si si-a confundat stropii cu lacrimile mele.
Am plans cu frigul,
caci mi-as fi dorit inghetata toata firea, pana cand el mi-a intrat adanc in oase si nu mai vrea sa iasa.
Am cautat lumina,
fiindca nu am mai vrut sa merg singura prin intuneric.
Am stat seri de-a randul inconjurata de carti,
pana ele au devenit parte din mine, iar autorii lor, prieteni apropiati.
Am stat aproape de un poet
si am inceput sa iubesc poezia.
Am fugit de lume,
caci am simtit ca vrea sa ma desparta de vant, de luna, de soare si de lumina.


P.S. Dedic scrierea aceasta omului Inger, pentru ca sub luna, in vant si in ploaie nu conteaza daca ne cunoastem, cine suntem si de unde venim. Conteaza doar unde mergem. Si acesta e singurul lucru care ne poate desparti. Dar sa speram ca totusi pana la urma...nu :)