FEMEIA PERFECTA

Voiam sa scriu cateva cuvinte despre femeia perfecta. Cum este ea…cine este ea…si ce rol are in viata unui barbat.
Incercand sa incropesc o descriere, am dat de niste randuri care m-au lasat fara cuvinte. Randuri simple, scrise de un barbat…despre femeia perfecta. Despre femeia din viata, gandurile si sufletul sau. Atunci am realizat ca cea mai frumoasa descriere nu i-o poate face decat un barbat…barbatul care o iubeste.
Asadar, las cuvintele sale sa o descrie:

"Femeia perfecta, pentru mine, e cea care ma face sa zambesc dimineata. Chiar daca afara ploua si e frig. Chiar daca am visat urat. O vad si zambesc. Si ma impleticesc sa-i fac cafeaua.
E femeia care-mi umple baia de farduri, desi eu sant (sau eram) mai ordonat ca un spartan. Vreau sa-mi iau periuta de dinti, cade in chiveta un ruj. Intind mana dupa deodorant, ma impiedic de servetele demachiante. Si dau la o parte 12 pomezi si 15 creme ca sa ajung la parfumul meu. Dar daca aceste "obstacole" nu ar exista, eu as fi singur.
Cu femeia perfecta pot sta tolanit pe canapea, fara sa-i zic nimic, si sa ma simt bine. Cu ochii infipti in televizor, la un program care nu o intereseaza. Iar atunci cand nu e langa mine, privesc spre locul gol de langa canapea si mi-e dor de ea.
Femeia perfecta are zambetul perfect. Si cei mai expresivi ochi din lume. Atunci cand rade, imi rade si mie sufletul. Insemna ca-i e bine. Si ca atunci, cel putin in acel moment, am facut-o fericita.
Femeia perfecta ma intelege si ma accepta asa cum sint. Am multe calitati, dar am si, ohooooo, atatea defecte.
Femeia perfecta m-a invatat sa nu mai fiu superficial. Si sa privesc intotdeauna dincolo de ambalaje. M-a invatat ca ce e bun nu se obtine usor.
Si m-a invatat sa ma bucur de lucrurile simple. Pe care pana acum nu le vedeam. M-a invatat sa fiu atent la detalii. Pentru ca detaliile fac totul.
Imi face ceai atunci cand sint racit si ma cearta atunci cand fac de prea multa vreme pe racitul. Si ma pune pe picioare. M-a invatat ca familia e cea mai importanta, si trebuie sa arat asta. M-a invatat ca iubirea trebuie aratata.

Chiar daca crezi ca iubirea e "inclusa", subinteleasa, iar cei pe care ii iubesti stiu asta, spune-le-o. Vor fi fericiti. Pentru ca te iubesc."

Asadar, pentru toate femeile din lume…fiti voi insiva si iubiti!
Cineva spunea odata ca fara iubire, "sufletul singur lumineaza prea putin…"

POVESTEA PRQ

30 mai 2009
POVESTEA PRQ


Inainte de a ma naste D-zeu mi-a pus iubirea pentru tine in suflet, m-a scaldat intr-o lacrima si m-a trimis aici...in lume...unde am fost pierduta si regasita...si nestiute sufletele noastre s-au atins...si am stiut ca vom fi mereu doua suflete pereche...

A inceput ca un joc, si da, l-am jucat amandoi sa vedem unde se poate ajunge, iar astazi s-a terminat, a ajuns acolo unde ajung toate iubirile pasionale, imposibile, iubirile care se nasc in mintea noastra si tot acolo mor. Jocul ar mai fi contiunuat, dar soarta a decis ca aici trebuie sa se opreasca. Nu ma opun acestei decizii, asa este cel mai bine..
Acum imi dau seama ca simtirea nu are nici o legatura cu ratiunea....si parca tot nu-mi vine sa cred ca este gata,...tot mai am o speranta in suflet...tot mai sper pentru o minune....
Azi m-am gandit ca s-a incheiat un capitol in viata mea si imi dau seama ca acest capitol ce poarta numele tau nu se va incheia decat atunci cand nu vei mai fii in mintea mea...stiu ca asta nu se va intampla niciodata...gandul la tine si acum ma face sa tresar.
Azi te iubesc si iubesc si toate zidurile dintre noi pe care nicicum nu le vom putea sparge....nu vom putea face nimic ... dar tocmai aceasta imposibilitate m-a facut sa te iubesc nebuneste...azi te iubesc mai mult ca oricand pentru ca stiu ca nu vom suferi din cauza vreunei dezamagiri.... Stii de ce imi este cel mai teama? Ma ingrozeste gandul ca as putea sa ma trezesc intr-o dimineata si sa imi dau seama ca am uitat de tine.... Ca am uitat momentele petrecute. ... Ma ingrozeste ideea ca as putea sa te pierd… si din amintiri....Asta este spaima mea cea mai mare. As fi pierduta pentru totdeauna....Din cuvinte nu poti construi nimic, decat fraze, iar din vise, nu poti decat sa te trezesti. Dar sentimentele… sentimentele au o personalitate aparte, se nasc si mor sau sunt uitate....De ce te iubesc…De ce ? ...te iubesc pentru ca stii sa-mi faci fiecare zi mai frumoasa si pentru ca, de fiecare data cand ma gandesc la tine, inger drag...incep sa zambesc...te iubesc pentru ca te iubesc..... acestea nu sunt cuvinte, nici vise ....sunt sentimente, la fel de reale cum suntem si noi, iar sentimentele, ingerul meu drag … se simt....Mereu vei fi acolo mult prea departe pentru mine si eu voi fi mereu aici... mult prea aproape de tine!
Da, te iubesc.... si nu mai stiu in cate vise te-am ascuns, nu mai socot, nu mai e timp...ma-nalt pe varfurile toate, sa aud tacerile cum cad incremenind al vremii plans...

Am fost ce sunt si iti voi fi iubirea scrisa-n nicio carte..
Mi-e dor si dorul tau ma doare si uneori imi spune - poti sa plangi ....in jurul meu domneste azi tacerea, chiar daca eu cu dorul meu vorbesc..... Mi-e dor, mi-e tare dor de tine....Mi-e dor cum nu mi-a fost nici cand....
Azi azi umbra mea tacuta te cauta in soapte...si rascolind pamantul te chema iar in vis, sunt umbra-nchipuita ce cheama mut in noapte, sa ma transforme-n raza ce iti saruta pasul ...in ora tarzie din noapte cand stelele dorm sub patura lor... Ai grija de tine, ai grija de soapte...ca soaptele mele te striga in noapte, si tot ce spun ele e mult prea putin... ...Te iubesc , dor drag ....Te iubesc atunci cand esti trist. Te iubesc cand sunt trista, iar tu incerci sa ma faci sa zambesc. Te iubesc pentru ca imi inspiri calm si liniste. TE IUBESC pe tine OM -MINUNE !



Publicat de CRISS la 09:25 0 comentarii (ZISINOAPTE-CRISS)

“Tinteste catre luna. Chiar daca vei rata, vei ateriza printre stele.”

“Desi calatorim imprejurul lumii pentru a gasi frumusetea, trebuie sa o purtam inauntrul nostru, altfel nu o vom descoperi.”


In viata intalnesti oameni in fiecare zi si fiecare om intalnit este parte din viata ta. Exista misticism daca tu urci intamplarile fericite la rangul de destin. Dar poate ca destinul e haos si nu ai cum sa controlezi ce face...
Zambesc... Am ajuns iar la controversata idee din capul meu... si paradoxul e ca imi dau dreptate in ambele cazuri...
Nu pot sa admit ca suntem doar corpuri... doar celule care se descompun... doar creier care moare si inima care inceteaza sa mai bata. E absurd sa cred ca sentimentele, energia si complexitatea din fiecare om sunt o iluzie fabricata de creier care zboara in van dupa ce mori.
Poate e cum ziceam la inceput. Poate ca omul e un fel de masina care ajuta la buna fabricare a universului, sau doar un muncitor intr-o sala uriasa care stie ca are un sef, dar niciodata nu l-a vazut personal. Dar si aici avem o parte de misticism, dar din nu stiu ce cauza imi pare diferit...
Si, sincer, care e subiectul aici? Poate daca nu specific nimic, unii oameni vor gasi propriul subiect prin randurile astea si vor avea revelatia de care au nevoie in clipele de mica disperare...
Oare de ce mintea se hraneste cu povesti despre misticism si spiritualitate...? De teama, nu? Atunci sunt de acord sa dam Cezarului ce e al Cezarului.
... Cred ca iar ma pierd in vorbe... dar nu imi pasa, fiindca poate se vor gasi cativa nebuni care au rabdare sa citeasca pana aici... si important e drumul, nu punctul in care ajungem, parerea mea... Fiindca daca ar fi asa, nu am reusi, intr-adevar, decat la sfarsitul vietii sa ne dam seama daca decenii intregi au fost fericite pentru noi... Eu una as regreta sa realizez asta abia atunci.
Si daca fericirea e doar o iluzie a mintii, sau un scop mediatizat de societate, atunci accept sa fiu mintita de dragul fericirii care, in cazul asta, nu ar exista... si nu inseamna ca am fi martiri atunci... iar ma pierd in vorbe...

Sa mai zic asta...?
-cunoaste-te...
-invata-te sa fi cum vrei, ca sa te simti bine in pielea ta...
-ai incredere, chiar daca uneori iti va fi sfaramata...
-cea mai mare putere e cea de a merge mai departe...
-intelege si nu judeca, chiar daca nu esti de acord...
In linii mari. Dar ce stiu eu despre viata? uneori imi spun ca am lasat sa se adune atatia ani in jurul meu fara sa invat ceva din cruda realitate...poate trebuie doar sa imi spun mereu: "ai rabdare..." si poate o sa imi dau seama, candva de ce lucrurile se intampla asa...

Nu cred in conventiile mari, mi-am dat seama de curand. Cred ca foaia pe care o semnezi cand spui "da" e doar o foaie, fiindca o casatorie nu incepe atunci, in fata starii civile sau a "Domnului"... daca a inceput, a inceput demult, iar daca nu a inceput, cred ca degeaba speri ca o bucata de hartie o sa iti aduca fericirea...
Cred in ideea de reincarnare(nu in sensul religios) si in karma. Cred in mine si cred ca aici gasesc orice firicel de spiritualitate de care am nevoie. Cred ca voi primi comentarii dure la adresa celor spuse, dar poate ma insel... poate ca oamenii au inceput sa isi deschida ochii...
Exista de toate in lumea asta, iar daca un singur om spune ca a vazut ceva si crede si el lucrul asta, cred ca a fost ceva adevarat acolo. Nu mai are rost sa vorbesc iar si iar despre chestii pe care, cel putin in viata asta, nu le voi afla.
Nici nu vreau sa spun ca am plictisit pe cineva. Daca cineva s-ar fi plictisit, nu ar fi ajuns aici cu cititul, iar daca a ajuns aici, inseamna ca nu s-a plictisit... sunt geniala, stiu... si iar zambesc.:)
Nu stiu de ce in unele cazuri continuu sa ma mint, doar de dragul inaltarii spirituale... la urma urmei, sunt doar un om...
Respir viata in sufletul meu la fel de mult cum sufletul meu respira viata in mine.Sunt mai mult decat emotie, mai mult decat gand, mai mult decat viata…Sunt pur si simplu tot ceea ce este. Si tot ce nu este. Si totul dintre cele doua. EU SUNT...

IMBRATISEAZA UN COPAC

Poate parea o gluma, dar nu este. E o forma holistica de vindecare, veche de cand lumea. Iar exercitiul cu imbratisarea copacului este unul dintre elementele cele mai interesante.
Silvoterapia este utilizata inca din antichitate, dar a fost recunoscuta ca metoda terapeutica abia pe la inceputul secolului al XX-lea. Stramosii nostri aveau mare incredere in proprietatile terapeutice ale arborilor. Relatia stransa intre om si padure era mult mai vizibila in vremurile vechi, cand oamenii priveau copacii si sub aspect spiritual. In antichitate, oamenii considerau anumiti arbori drept fiind incarcati de sacralitate, ii ascultau si le era teama de reactia lor. Doar in ultimele sute de ani am inceput sa vedem padurile doar ca element de imbunatatire a vietii, cu ajutorul carora putem duce viata de acum.
Ele ne dau umbra, hartie, mobilier si... cam atat.
Ne-am obisnuit sa privim copacii ca parte a peisajului de pe marginea drumului. Poate ca este momentul sa descoperim si o alta latura a naturii - a padurii, in speta: cm ne am putea imbunatati starea interioara cu ajutorul silvoterapiei?
Specialistii definesc terapia cu arbori drept metoda terapeutica prin care poti preveni si vindeca bolile folosind energia emanata de copaci.
Ea se bazeaza pe faptul ca orice padure contine oxigen, extrem de benefic pentru organismul uman.
Arborii seculari sunt adevarate ?fabrici? de oxigen. In plus, ei au capacitatea de a absorbi praful. In padure, concentratia medie a prafului din aer este cu 30% mai mica decat la periferia localitatilor. Oxigenul ajuta la activarea circulatiei sangvine, creste numarul globulelor rosii, usureaza respiratia in cazul bolilor pulmonare, oxigeneaza creierul (intarziind, astfel, imbatranirea). Si, nu in ultimul rand, o plimbare prin padure te va face sa dormi mai bine dupa aceea. In cazul persoanelor fara probleme de sanatate, silvoterapia este recomandata pentru intarirea organismului, pentru combaterea stresului si a oboselii.

Mai aproape de arbori
Cum imbratisezi un copac? Ai nevoie de 10 - 30 de minute libere si de o zona impadurita (parc, gradina botanica). Plimba-te printre copaci pana ajungi sa te simti confortabil in prezenta lor. Pipaie scoarta celor care ti se par mai interesanti, miroase frunzele. Imagineaza-ti ca fiecare copac are o energie a lui pe care ti-o poate transmite si tie. Gaseste unul care se potriveste starii tale de spirit, inconjoara-i trunchiul cu bratele si incearca sa devii una cu el. Inspira si expira adanc. Tocmai ai beneficiat de una dintre cele mai simple metode de silvoterapie. Acest exercitiu are si doua variante.
In afara de imbratisarea verticala, mai exista si cea stand jos (inconjori trunchiul copacului cu picioarele, lipindu-ti urechea de scoarta lui) si cea de comuniune totala cu arborele (te urci in copac si stai lipita de trunchi, sprijinindu-te de o creanga mai groasa).
Se spune despre mesteacan ca are capacitatea de a inlatura stresul. Energiile acestui copac sunt linistitoare, avand efect relaxant. Scoarta de mesteacan (intern) indeparteaza febra, are efect diuretic si stimuleaza digestia. Infuzia din frunze este eficace impotriva reumatismului, gutei si calculilor renali. Mugurii de mesteacan activeaza secretia biliara (se gaseste extract de muguri in magazinele de produse naturiste).

Teiul este un copac de factura "moale", blanda, recomandat pentru energia sa datatoare de calm si pace. In China, el este numit "copacul uitarii". Ceaiul de tei (cu gust amarui si culoare rosiatica) este recomandat ca depurativ, impotriva stresului si oboselii. Florile de tei (uz intern) sunt utile pentru tratarea gripei.

Castanuleste cunoscut ca fiind eliberator de energie, facilitand dezvoltarea fanteziei si a creativitatii (folosit timp indelungat, poate duce la halucinatii). Frunzele de castan (intern) au actiune sedativa asupra organelor respiratorii si pot ajuta in tratamentul bronsitelor si reumatismului. Infuzia din scoarta de castan se foloseste pentru a scadea temperatura corpului.

Se pare ca pinuleste capabil sa preia orice depresie sau soc emotional. Ceaiul din muguri de pin este recomandat impotriva bronsitei, traheitei, tusei si gripei. Uleiul esential de pin se poate folosi in cazuri de afectiuni ale aparatului respirator si urinar, reumatism, nevralgii. Pinul poate indeparta sau reduce stresul.

Plopul are o energie uniforma, moderata, care ne mobilizeaza vointa spre directia dorita. Un exercitiu de cateva minute de imbratisare a plopului va indeparta oboseala. Ceaiul din muguri de plop este recomandat impotriva tusei, bronsitei, traheitei, laringitei, in cazuri de cistita, reumatism sau febra musculara. Tinctura de muguri de plop este folosita pentru gripa, amigdalita, infectii renale, dureri de cap.

Pe malul raului daca te afli, poti incerca o sedinta de silvoterapie cu ajutorul salciei, posesoarea unei energii calmante, relaxante. Pentru uz intern, ceaiul de coaja de salcie este recomandat ca analgezic, astringent, usor sedativ, hemostatic. Se foloseste in stari febrile, reumatism, hemoragii, raceli, insomnii. Tinctura de salcie trateaza simptomele de dismenoree, anxietate si insomnie.

Stejarul este un copac longeviv. Frunzele, ghindele si scoarta sunt bogate in substante active si au proprietati astringente si tonice. Pudra de scoarta de stejar este folosita pentru oprirea hemoragiilor nazale. Ceaiul din coaja de stejar amelioreaza transpiratia mainilor si picioarelor.

Frasinul redreseaza psihicul si invita la meditatie. In trecut, stramosii nostri ii atribuiau frasinului proprietati magice (poate si pentru ca are nenumarate intrebuintari terapeutice). Pentru uz extern (infuzie concentrata din frunze) este recomandat ca anti-inflamator si cicatrizant. Ceaiul din frasin, pentru uz intern, este folosit ca diuretic si ca laxativ usor.

Fagul se gaseste in padurile intunecate si umede. Are scoarta neteda si de culoare argintie. Produsele realizate din scoarta de fag sunt recomandate pentru proprietatile lor astringente si antiseptice. Extractul din muguri de fag este folosit ca adjuvant in litiaza urica, in nefrite, cisteopielite. Celor care sufera de obezitate sau de retentie hidrica si celulita le este recomandat acest extract.

Bradul este extrem de folositor in silvoterapie. Are proprietati calmante si te ajuta sa-ti incarci bateriile. Uleiul volatil de brad se foloseste pentru ameliorarea afectiunilor aparatului respirator sau urinar, reumatismului, nevralgiilor, stresului. Tinctura de rasina de brad este folosita (extern) in cazuri de eruptii cutanate, rani greu vindecabile, zona Zoster, litiaze, artrite si reumatism.

SI TOTUSI IUBIREA

Fericita sunt atunci cand aduc iubire acolo unde era ura,lumina acolo unde era intunerec,paine acolo unde era foame.Fericita sunt atunci cand dupa soare vine ploaie,dar si cand dupa ploaie vine soare.De fapt sunt mereu fericita....Sunt fericita cand...

SI TOTUSI IUBIREA...

De ce, si totusi..,ma intrebi?
De -as sti ti-as raspunde,
E tot ce stiu"si totusi e doar iubirea"
Leoaica tanara ...
Si primavara-n ziduri de gheata
Ma sfarama in mii de bucatele
Si ma aduni in palma.
Sa ma lipesti cu lut si apa
Si ma imbraci cu nuferi
Din aducul meu crescuti.
Si duce ma spre alte zari
Din tine sa renasc prin tine.
Fantana-ti sunt si tu izvor,
Pe mana-ti sunt pecete,
Iara tu un cant de dor.

De a lungul vremii am inteles cu adevarat ce inseamna pentru mine cuvantul "dragoste", un cuvant de care, uitasem ....Ce pacat ca multi dintre noi nu stim ce semnifica cu adevarat acest cuvant usor de rostit.
Nu ati observat cum multi din adolescenti zilelor noastre isi marturisesc dragostea, fara a sti macar cat de important este sa spui cuiva "Te iubesc"?
Pura senzatie de iubire se simte abia mai tarziu.Odata ajuns la maturitate, incepi sa constientizezi ca e banal sa spui cuiva "te iubesc", daca intradevar nu tii la el. Nu mai e asa de importanta iubirea "cand cresti mare". Dragostea, as spune eu e una din cele mai frumoase parti ale adolescentei. Mai tineti minte cum iubeati in trecut? Cum va atasati de prima persoana care va iesea in cale? Cum erati dornici sa-i impartasiti sentimentele? Cat de simplu buzele voastre rosteau un "te iubesc" grabit ...?

Lumea se schimba, si odata cu ea dispar si adevaratele bucurii ale vieti. Gandirea matura va impiedica sa mai visati, sa mai stati intinsi pe spate privind la nori imaginandu-va fel de fel de lucruri... Stresul cotidian de astazi, scoala, serviciul , etc ... toate aceste lucruri va fac sa uitati de partile frumoase ale vieti.
In cufarul cu lucruri "date uitari de demult" veti gasi cu siguranta DRAGOSTEA. Ea va asteapta si acum, e libera si mereu gata sa experimenteze noi incercari, noi dezamagiri, si de ce nu, o ultima iubire.
Poate ca ati uitat sa iubiti, sa dati atentie lucrurilor neinsemnate, dar fiti sigur ca dragostea nu a uitat de voi si cum spuneam va asteapta ... undeva...

O clipa, atat dureaza sa se darame un castel,
O clipa, atat dureaza sa se faca farame tot,
O clipa, atat dureaza sa ranesti pe cineva,
De ce bucuria dureaza tot o clipa?
De ce nu incercam sa facem clipa cat o viata?
De ce renuntam sa luptam?
De ce nu ne bucuram de clipele frumoase?
Oare uitam?

IARTA MA CA AM PACATUIT,PARINTE...

Iarta-ma parinte caci am pacatuit….
Confesiune despre noi, confesiune despre mine ,si despre tine , despre fiecare in parte , idei disparate si inutile pe care nu reuseam sa le pun in ordine, imi trec si acum prin minte dar sunt ca un zumzet de albine primavara cand infloresc salcamii. Nu mi-a pasat cate greutati am trecut, nu mi-a pasat la ce nimic altii au redus toate realizarile mele, mi-a pasat in schimb de mine de ceea ce am facut eu pentru mine, oare egoismul intra in categoria pacatelor capitale???
Cred ca da, dar sincer chiar nu imi pasa , mi-ar fi pasat daca ar fi contat ? Nu ,sincer , chiar nu mi-ar fi pasat. Motivul ??? Unul foarte simplu, m-am obisnuit sa gandesc pentru mine sa iau hotarari pentru mine, sa fiu independenta si sa ma descurc „sontac ,sontac” sau topaind ,singura, da ....singura.
Am o fire groaznica, analitica ,genul care despica firul in 10 mii de bucatele ,e adevarat, optimista , mult prea optimista de cele mai multe ori , si cred din toate puterile in ceea ce „trebuie” facut in mod corect, uit insa ca principiile mele nu corespund cu ale altora sau ca ceea ce eu numesc principii altii le numesc „fitze”.
Uit de asemenea ca pentru fiecare dintre noi realitatea este diferita si ,
incontestabil atat de minunat de monotona. Din acelasi motiv al monotoniei exista amantii si amantele, exista drogurile , exista fumatul , exista dependenta de adrenalina , exista alte milioane de vicii ,exista de asemenea crima si criminal, depresii si plictiseala ,toate de-a valma intr-o lume in care marea majoritate viseaza cai verzi pe pereti , isi doreste numai bine ,dar de fapt isi spun in barba „de te-as vedea mulat pe-un stalp cu masina aia bengoasa tocmai la stirile de la pro tv de la ora 5 ( in prime time) nu m-ar deranja „ .
Oare daca injuri in gand pe al’ de te enerveaza la culme ,intra tot in categoria pacatelor capitale? Ar trebui sa il injuri in gura mare , sa strigi cat te tin bojocii :”
Baaaaai tarane , vedea-te-as' prin tribunale , sapte generatii de acu
incolo!!!” ,numai pentru ca a indraznit sa isi faca loc pe langa tine intr-un mijloc de transport in care, si asa , se sta ca intr-o cutie de sardele in sos tomat . Dar despre nesimtirea babei care se posteaza cu subanteles langa un biet tinerel care abia a avut ocazia sa se aseze pe un scaun in autobuz,:P desi in spatele „carutei huruitoare” mai sunt locuri libere , doamna vrea cu tot dinadinsul sa stea ea pe locul ala si cu o
nesimtire crasa ii spune : „Tinere , ridica-te nu vezi ca sunt in varsta????” De cand si pana cand , batranetea este „by default” o caracteristica a impunerii respectului???? Din ultimele mele documentari rezulta ca respectul se castiga , nu
se impune si nici nu se cerseste in mijloacele de transport. Dar replica de capatai ramane totusi „ aaaaahhhh tineretul din ziua de azi nu mai are cei 7 ani de acasa, nu mai stie ce este respectul.” Suna atat de subtil a „injuratura de mama „ replica asta incat mie personal imi ridica parul pe ceafa de cate ori o aud.
Imi amintesc cu o oarecare placere despre o intamplare petrecuta acum vreun an in tren , mergeam la Bucuresti , la un curs, ca de obicei nu aveam nici cel mai mic chef sa stau de vorba cu „doamnele” din „sageata” asa ca , imi las parul liber , imi bag castile de la telefon in urechi, dau sonorul la un volum decent ,astfel incat sa pot auzi si ce conversatii savante au ...doamnele de pe langa mine
(nu de alta dar eram sigura ca pana la urma or sa mi se adreseze cu vreo cerere si imi era sa nu fac pa surda degeaba) . Buuuun, toate bune pana aici, dar, la Ploiesti satra babaciunilor purcede la urlete catre un copilas de vreo 15 ani pirpiriu si vai de el care tara dupa el o ditamai valiza , cum ca le calcase din greseala pe picioare si ca nesimtirea nu are limite . Ma uit in jur sa vad care-i baiul asa deranjant incat sa inceapa sa caraie ca un stol de ciori si dau cu ochii de june
( mai mic de statura decat mine si slab ca un tar) , il ajut voiniceste sa isi puna valizoiu’ sus , si ma asez politicos din nou pe bancheta dupa ce in prealabil imi castigasem un admirator din bietul copil. Pleca trenul din gara, si vad ca din sacul copilului apare parca furisat o carte , raman interzisa.... „generatia de azi mai citeste???” ,ma intreb ilogic in sinea mea. Ma uit admirativ la el, el se inroseste ca racul si cu voce tremurata imi spune ca a gasit cartea la libraria de pe peronul garii
si in loc de vreo revista colorata a preferat sa cumpere o carte. E randul meu sa cad intr-o muta admiratie , si incep sa turui in termeni literari si ciudati pentru pasaretul babacios, despre autorul cartii si despre carte in sine ( Anne Rice, Vampirul Lestat) , la care se face liniste, zumzetul de mai inainte inceteaza si toata lumea din compartiment asculta conversatia dintre mine si „baietul nesimtit” . Mi a
placut foarte mult faptul ca acel baiat , indiferent de modul in care era imbracat , vorbea foarte elevat, avea propriile idei despre „ iubirea monstrului din noi” asa cum s-a exprimat el referindu-se la acel personaj de poveste , Lestat, m-a facut sa imi aduc aminte de ceea ce credeam eu la vremea cand devoram cartile acelea pierzand nopti intregi la lumina veiozei si certandu-ma dimineata cu mama pentru
ca nu puteam sa ma trezesc la timp sa plec la scoala , mi-am adus aminte de faptul ca in liceu citeam carti mult mai putin potrivite pentru varsta de atunci iar acum ador sa citesc carti pe care ar fii trebuit sa le citesc atunci , un exemplu???
„ Cronicile Narniei „ de Carl Lewis.
O calatorie atat de placuta nu am mai avut de atunci ....
Tot in categoria pacate capitale intra si respectul pentru cei in varsta ...
Am avut parte de calatorii de cosmar , nu in tren, ci in mijloacele de transport in comun, nu numai cu o ceata de babe care croncaneau a criza, ci cu o ceata de asazisi cocalari de cartier cu mainile pline de telefoane „jmechere” si din care se revarsau absolut dezgustator cele mai noi manele downloadate de pe „odc” sau alte link-uri la fel de obscene pentru mintea mea inchipuita si pe care indubitabil le ascuta tot autobuzul . Vrei nu vrei devii rand pe rand manelist, rocker, punkist sau
de ce nu , emo atunci cand ai prostul obicei sa iti muti fizicul prin oras cu ajutorul mijloacelor de transport in comun. Dar asta se intampla seara, ca dimineata nu am ocazia sa calatoresc decat in companii alese , cum ar fii un „dandy” scapatat de vreo 80 de ani care se posteaza smechereste si cu subanteles langa scaunul pe care ma asez foarte confortabil cu un curs in brate si citind de zor , dupa ce , vreo
cateva minute bune si-a strambat gatul sa vada ce citesc ii vine stralucita idee sa ma intrebe la ce statie ma dau jos, raman interzisa si trecand peste surpriza ,nu imi vine in minte alta idee decat sa il intreb senin : „ de ce ?” raspunsul vine prompt ca un glont tras dintr-un pistol de sinucigas : „ as vrea sa stau si eu jos... „ . Incerc sa
imi controlez tremurul incontrolabil (nervozitatea se putea observa dupa zvacnetul venei de la tampla ascunsa de sapca) si ii raspund foarte politicos (desi o umbra de ironie tot era in vocea mea) : „ dar sunt locuri libere mai in spate , va rog , poftiti ...„ probabil vizibil socat de raspunsul meu (dau vina pe faptul ca nu avea ochelarii pe
nas sa vada si alte locuri libere) incepe a mormai in barba tot felul de invective la adresa „tineretului din ziua de azi” fapt de care spuneam mai sus ca mie personal imi repugna profund , deoarece parintii mei m-au crescut foarte bine , mi-au insuflat principii sanatoase si nu au absolut nici o vina pentru modul in care eu aleg sa ma comport in societate la varsta pe care o am. Cineva spunea ,si pe drept , ironia este
apanajul celor inteligenti , un singur argument contra as avea la aceasta replica, ironia este apanajul celor care o inteleg .
Ma intreb daca tot din categoria pacatelor capitale face parte si nervozitatea
E frapanta comedia umana ,mai ales atunci cand ai de a face oameni din toate paturile societatii . Sa luam ca exemplu statul la coada la Administratia Financiara
(putem alege orice alta coada unde trebuie sa dai bani la Stat dar asta mi s-a parut relevanta , coada ma refer) .Zi de miercuri, mijloc de saptamana , cand te astepti ca functionarul de la birou sa fie inca in forma maxima , sa mimeze macar o umbra
furisata de zambet cand te saluta , in schimb insa ,dupa vreo ora de stat in picioare in fata unui geam de sticla cu „ochiul legii” asupra mea ,apare la gemuletul minuscul o „cucoana” cam ciufuta si care intinde mana la mine mai ceva ca cersetorul de la intersectia din Victoriei. Jenata ,o intreb : spuneti-mi va rog daca la dumneavoastra pot plati impozitul pentru casa ? Am un soc...cand vad ca femeia se
inroseste mai sa imi faca impresia unui atac cerebral , si din difuzoarele posate deasupra sus-numitului geam incep sa se reverse sacadat niste cuvinte prea putin magulitoare pentru propirul meu orgoliu , „ domnisoara sunteti chioara,nu vedeti
ce scrie aici??? „ sincera sa fiu mi-a sarit mustarul si i-am raspuns : „ doamna draga, nu sunt chioara, dar nici analfabeta, dar colega de la ghiseul de care apartin eu cred ca a cazut in toaleta si dumneavoastra a-ti tras apa dupa dansa ca deja stau de o jumatate de ora la ghiseul ala si nu mai vine nimeni desi scrie foarte clar ca ar trebui sa fie cineva acolo .„ Nimic mai simplu decat o doamna fara pic de bun
simt care sa ma intrebe daca sunt analfabeta si sa-mi faca ziua si asa ruinata de oboseala ,mai senina .Dupa cum spuneam nervozitatea parca intra in categoria „pacatelor capitale” ,deoarece te face sa spui lucruri pe care in mod normal si in circumstante absolut obisnuite ,reusesti sa le controlezi, reusesti ca fiinta cugetatoare ce esti, sa nu ii spui „proasta ingramadita” functionarei care te face chioara, reusesti sa nu injuri soferul care, parca de afurisit , calca cu sete in baltoaca pe langa care treci si te stropeste din cap pana in picioare, reusesti sa te
ridici de pe scaun chiar daca nu ai chef cand vezi o femeie insarcinata tocmai in virtutea faptului ca sti cat de obositor poate fii , reusesti sa nu injuri nesimtirea celui care trece pe langa tine si te loveste din greseala sau din graba.
Ma intreb cat des reusim sa ne controlam astfel de porniri ,poriniri absolut normale ar spune unii, sau nefiresti ar spune altii . Care este procentajul situatiilor in care eu personal m-am abtinut sa nu izbucnesc precum Etna ,cand ma enerveaza ceva, cand vreo doamna mai in varsta face comentarii la adresa comportamentului meu sau al altuia ,care sunt situatiile cand aleg sa tac ,sau sa mormai in barba???
De ce sunt doar anumite sintuatii cele care ma fac sa-mi ies din normalitate, care e normalitatea personalitatii mele??? Daca ar fii dupa testul cel mai banal de personalitate, atunci probabil ca sunt o persoana colerica ,sunt o persoana care sare in sus ca un arculet de cate ori ceva nu este conform cu imaginea pe care mi-o construiesc eu in minte despre acel lucru ,persoana , de ce nu, despre o anumita situatie. Imi fac in minte o imagine a acelei persoane ,si, cand ajung sa o cunosc
poate intra in acel tipar ,sau poate fii departe de a se incadra in forma pe care eu am ales-o pentru respectiva persoana. Imi construiesc in minte adevarate scenarii ,despre cum va decurge o anumita conversatie, de cele mai multe ori , si mai ales, in situatiile in care cunosc cat de cat punctele forte si cele slabe ale persoanei cu care urmeaza sa am respectiva conversatie, aproape totul decurge conform scenariului, reusesc sa ma concentrez si sa ating toate punctele „scenariului”. Insa cele mai „constructive conversatii, si adevarate teste de autocontrol ,le-am avut cu persoane absolut necuoscute. Cu oameni cu care intri in vorba pentru prima oara ai certa senzatie ca poti spune lucrurilor pe nume, ca sunt
precum „confesionalul” ,oameni pe care ii vei pastra in minte ca pe cei carora le-ai spus ,poate, lucruri pe care nu ai reusit sa ti le marturisesti nici macar tie insuti cu voce tare. Mi s-au parut constructive pentru mine personal ,discutiile cu strainii care intra in viata mea de zi cu zi ,ocazional , punti de trecere intre o personalitate si alta, cu masca si fara masca, truismul de care pot da dovada in fata unui om pe care abia l-am cunoscut nu se compara cu adevarurile controlate pe care le spun
despre mine sau pe care am gresita impresie ca le cunosc sau ca le detin.
Asa ca , formula simplista cu care am inceput „iarta-ma parinte caci am pacatuit” mai intai ar trebui sa mi-o repet mie insumi ,mai intai de toate, sa ajung la un echilibru intre mental si fizic astfel incat acele mici sicane din autobuz sa nu-mi mai strice toata ziua , astfel incat , vorbele aruncate in vant sa treaca pe langa mine, astfel incat nervozitatea unei functionare ciufute sa pot sa o combat cu un zambet
sincer... totul pleaca dinauntrul meu ,dar trebuie sa il las sa„plece” ,tinut „inauntru” acel „ceva” se transforma ,isi pierde adevarata valoare si pana cand ,la un punct nu-si mai gaseste sensul de a iesi ..acelea sunt regretele care ne amarasc zilele si anii.
Nu exista formula universal valabila pentru fericire ,nu exista formula universal valabila pentru o viata linistita si implinita, suntem doar suma faptelor noastre ,suma mastilor pe care le purtam, suma oamenilor cu care ne inconjuram si carora le suntem loiali sau pe care ii ranim ,voluntar sau nu , suntem doar sume de
sume care la trasul liniei sunt pozitive sau negative ,depinde de care parte a semnelor suntem si cel mai important este sa te simti bine cu tine insuti nu neaparat cu cei din jur , ei sunt doar oglinzi ale propriei mele personalitati ...

Sa mai spun? In timp ce scriam randurile astea,intr un mecu de scrabble cu un vechi "amic" imbracat si el cu nervozitate in miez de noapte,cand totul ar trebui sa si redefineasca forma,si,bineinteles,dupa obisnuita mustrare ca nu eu am fost prima care sa salute la inceputul partidei,la urma,dupa ce a castigat (la timp) eu fiind ocupata cu marturisirea pacatelor mele:P,tot el ,nemultumit, ca a castigat:))

Ranile sufletului se vindeca cu dragoste...iubeste ca sa fii iubit...iarta ca sa fii fericit!
Nimic nu este greu in viata asta daca ai alaturi iubirea insa fara ea inima va fi mereu trista.
E-atat de usor sa spui "te iubesc" unei persoane dar daca nu sunt spuse cu suflet cuvintele acestea nu fac decat sa raneasca inimi.
Iubirea e o binecuvantare de la Dumnezeu ... cei care au parte de ea nu o stiu aprecia la adevarata ei valoare ... iar cei ce nu cunosc sentimentul acesta minunat si-ar da si viata pentru o clipa de iubire!Viata oricum nu inseamna nimic fara dragoste...e doar un desert al inimii.
Dar e atatde greu sa intalnesti iubirea adevarata...e ca si cum ai incerca sa atingi stelele...
Drumul spre dragoste e pavat cu spini si suferinta dar cine reuseste sa parcurga acest drum va ajunge intr-un paradis etern.
Stiu ca undeva in lume , intre atata rautate exista un suflet PERECHE inima bate cu nerabdare asteptand sa-l intalneasca...astfel visul meu de-o viata va fi implinit

Cat de frumos suna glasul inimii, glasul oamenilor cand spun ceva adevarat, cand smulg ceva din ei si-l intind altora ca pe-o ofranda: tine, ia, acesta este sufletul meu. Si din dragoste poti sa gresesti. Dragostea cea fierbinte de la inceput nu tine cat lumea. Important e cu ce ramai dupa ce s-a stins vapaia. Dragostea este o stare exceptionala. Iar starile exceptionale nu pot tine. Iti multumesc din suflet pentru fericirea pe care mi-ai daruit-o. Iti multumesc din suflet pentru sufletul tau…pentru timpul tau.

pentru ca vank iti place: