DEFINITIA LUI... EU

Sunt un amestec de bine si rau, de ceea ce imi doresc sa fiu si de ceea ce am fost, de iluzie si spulberare, de praf de stele si cer innorat..
Sunt ceea ce tu ai vrea sa fiu si ceea ce urasti cel mai tare, sunt o ploaie de vara si un dor ucigas, sunt un cub de gheata topit si o raza care topeste totul in calea ei..
Sunt ceea ce nu mi-as fi dorit sa fiu, sunt gandul tau negru si sarutul de miere pe care il doresti atat de mult.. si sunt sangele care ti-a curs din suflet..
Sunt picatura de otrava si stropul de amor pe care le vei savura intr-o zi.. sunt puritatea minciunii si focul din ea...
Sunt dulcele pacat si ispita durerii, sunt mana care te mangaie si te loveste, sunt dragostea pe care ti-am purtat-o odata...
Sunt vocea suava a marii care te alina si sufletul tacut care te-a iubit.. sunt intrebarea la care nu vei gasi raspuns si punctul ce a intarziat sa fie pus..
Sunt ceea ce stii ca sunt, ceea ce tu nu crezi ca sunt si ceea ce nu ti-ai dori sa fiu..
Sunt lumina si intunericul imbratisati, sunt stropul de luna cu acid, sunt contopirea dintre o lacrima de adult si un suflet de copil..
Sunt nisipul pe care l-ai calcat si voi fi timpul care te va lovi.. sunt pasiunea care iti va da aripi si adevarul care te va ucide..

Sunt esenta tare..

marți, 21 decembrie 2010

iluzii

Cand nu mai ai de fabricat iluzii iti mai ramane un singur lucru: sa le cumperi….


Iubire ? Singuratate? Intelepciune ? Ce nevoie mai am de notiuni aici unde inima are propriul ei limbaj? Si unde iubirea, singuratatea si intelepciunea se amesteca intr-o stare de spirit pentru care nu exista cuvinte?”
Publicat de la Niciun comentariu:

marți, 7 decembrie 2010

POEM CU UMERI GOI...


                                                       "Si dac-am fost, si daca suntem,
Si daca nu ne-am intamplat,
In ochii mei ramai icoana,
In ochii tai raman regat.

Troienele urca in sarea din sange,
O frunza din mine sta-n luna si plange.

In ochii tai coboara Luna,
In ochii mei se face frig,
Frunzare ning si creste noaptea
In numele pe care-l strig.

Unde-ai sa-ngropi iubirea mea?
Unde-ai sa duci aceste ploi?
Sub ce prapastii va muri
Poemul trist cu umeri goi?

Se face liniste
In noi,
Din ochii salciilor cad brume,
Ne dezlegam in asfiintit
Si vine noaptea fara nume. "

 Se sarutara luuung , apoi pornira imbratisati... FIECARE PE DRUMUL LUI...

Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)