SA SPERI DIN NOU

Am avut puterea sa mai cred ca viata mea ar avea un alt sens, ce bine m-am simtit in clipa aceea. O vorba, un cuvant, o raza de lumina in viata asta, atat de mica si de pierduta, insa conteaza.
Tot ce mai avem se restrange la o clipa, efemera uneori, alteori reala sau asa cum ar fi trebuit sa fie.
Iubire! Ce e iubirea asta? Dorinta, suferinta, prietenie, durere, amagire! Unde ajungem? Cat de mult poti spera la un moment dat si cat de mult iti poti dori ceva stiind, de fapt, ce se va intampla?
Exista oameni care stiu ce se va intampla dinainte, o spun, o stiu, pur si simplu. Evident, nimeni nu ii crede.
Am spus cuiva ce se va intampla, impacarea e dulce, persisti in greseala, e tot ce iti doresti numai ca acea persoana sa fie acolo. Te-ai intrebat ce rost are? NU.
E obisnuinta! Nu iti ofera nimic, dar persisti sa nu vezi cu ce greseste, vrei sa iei clipele bune, le aduni si ti le reamintesti cand iti e greu.
Te impovarezi cu iluzia ca daca ti-a fost bine la un moment dat va continua mereu. Calci pe orice, nu te intereseaza, mergi mai departe, pe un drum pe care l-ai ales.
Si crezi, o crezi, iti reamintesti clipele frumoase
. Cum ar fi sa iti aduci aminte numai de ce a fost rau, urat? Ia incearca! Ce ai face atunci? Cum ar fi sa nu mai crezi ca e adevarat?
Atunci ai vrea sa scapi, sa pleci, sa nu mai crezi nimic, ai avea indoieli, ai cumpani sau ai da o sansa cuiva care poate a gresit, dar care te va iubi mereu, fara interese, fara conditii, fara amenintari.
E greu, mai greu decat ar trebui sa fie, speranta
moare, mai repde decat pasiunea, mai repede decat dorinta si mai repede decat insasi viata
pe care o traim!

Nu avem unde cauta standarde absolute dincolo de realitate si daca ele ar exista, ar fi nedrepte
Paradoxul vietii este ca incercam cu disperare sa ne agatam de
amintirile placute atat de mult...sperand ca vom mai avea parte
de ele...incat aproape ca uitam sa ne bucuram de cele pe care
le traim in prezent

In viata invatam multe. Sa vorbim, sa mergem sa scriem, sa citim, sa mancam, sa ne imbracam, dar cel mai important: invatam sa IUBIM? Invatam sa apreciem o persoana la adevarata sa valoare? Suntem noi capabili sa lasam din egoismul nostrum la o parte si sa dam tot ce avem mai scump si mai de pret pentru cel de langa noi sau mai ales pentru o persoana care abia s-a urcat in una din statiile trenului nostru? Oare suntem noi capabili sa renuntam la binele si confortul nostru pentru altcineva?
Eu una nu eram in stare sa fac asta. Cel putin asa credeam. Eram o persoana egoista. Tot ceea ce era al meu,era numai al meu, dar ceea ce era al altcuiva era si al meu. Pana la un momentdat cred ca toti suntem asa. Nu credeam ca exista o alta forma de a iubi in afara de cea cunoscuta de mine. De fapt ceea ce numeam eu “iubire” nu era decat atasament fata de acea persoana...
Dar...sa te simti cea mai rasfatata,cea mai iubita cea mai apreciata,si nicidecum SEARBADA si CICALITOARE este minunat...simtamintele astea nu ti le poate darui decat o persooana care a renuntat la orgoliu,la egoism,pt tine.. una din acele persoane care a invatat sa iubeasca cu adevarat...care a trecut de micimea lucrurilor fara valoare si gasind esenta vietii...o persoana care are capacitatea de a invata si pe altcineva sa iubeasca...
Nici un om nu poate fi schimbat de catre un altul. Fie il iubim asa cum este, fie nu. A incerca sa-l schimbam pentru a corespunde imaginii noastre personale este ca si cum am incerca sa schimbam un caine, o pisica sau un cal. Realitatea este ca orice om este cel care este, inclusiv noi insine. Este la fel in cazul dansului: fie doresti sa dansezi, fie nu.

Trebuie sa fii complet sincer cu tine insuti, ca nu se poate sa dansezi si sa te simti bine daca tu nu doresti acest lucru. Numai cine intelege acest adevar profund poate deveni suficient de lucid pentru a-i vedea pe cei din jur asa cum sunt, nu asa cum doreste el.
Cine va iubeste, va iubeste exact asa cum sunteti. Daca cineva doreste sa va schimbe, inseamna ca nu sunteti persoana pe care o doreste. Atunci, de ce ar mai ramane alaturi de dumneavoastra?
Este usor sa-ti iubesti cainele, caci cainele nu are opinii despre tine. Cainele isi iubeste stapanul neconditionat. Acest lucru este extrem de important. Daca partenerul dumnevoastra va iubeste exact asa cum sunteti, iubirea sa seamana cu iubirea unui caine. Alaturi de el/ea, puteti fi dumneavoastra insiva, puteti fi cel/cea care sunteti, exact asa cum cainele este cel care este.
Daca oamenii ar intelege cit de putin le trebuie ca sa fie fericiti, ar evita cele mai amare zile din viata. Nefericirea sta in faptul ca nimeni nu masoara fericirea pornind de la sine si de la nevoile sale, ci de la altul, si inca de la cel socotit cel mai fericit.
Este peste putinta sa obtii ceva fara sa sacrifici nimic. Inainte de toate trebuie sa stii ce vrei si sa fii dispus sa platesti ceva in schimb.
Sunt mii si mii de cuvinte care pot exprima dragostea dar cred si stiu ca cel mai important e sa o arati. Sa-l lasi pe cel de langa tine sa simta dar sa si vada asta! Si uneori un simplu TE IUBESC poate face mai mult decat 1000 de cuvinte. Sau si mai simplu: o privire sau un sarut.
Iubiti-va oameni buni!si nu mai fiti asa de egoisti caci nici nu stiti ce pierdeti. Impartiti si daruiti toata dragostea voastra, caci e asa frumos! Va veti simti mai bine
Omul are nevoie de dragoste…Viata fara duiosie si fara iubire nu e decit un mecanism uscat, scartiitor si sfisietor.
Spiritul este Viata... Viata este Spirit...Viata si Spiritul dau nastere tuturor lucrurilor,dar lucrurile,in esenta lor,sunt una...(Papus)

IUBIRI IN TRECUT

Din toate iubirile care m-au oprit din drum si m-au rugat la un moment dat sa le mai povestesc cate ceva din stele, cand timpul ma presa si anunta cu batai puternice cat de repede se scurge, din toate am culesc cate ceva.. pe rand una cate una au lasat ceva in adancul sufletului meu si le port la fel de tainic si acum in mine...cu fiecare pas se astern amintiri de mult pictate in acelasi decor resimtit a fi trist desi zambesc de fiecare data..E precum un apus violet, atat de superb pentru orice privire, dar care in frumusetea sa nu vesteste altceva decat intunericul..
S-au stins...s-au stins zile din timpul pe care l-am pierdut, toate acelea imbaiate cu sentimente si simt pierdut, timp in care minutele zboara pe nesimtite, de o asa mare satisfactie, dar care ne anunta ca nici nu se vor opri, nici nu se vor mai intoarce...Din toate astea as vrea sa stiu cat de mult am adunat...Indeajuns incat sa nu fi ramas la fel..
Sunt mai bogata cu fiecare iubire ce o simt. Persoana trece, dar iubirea ramane aceasi, intacta, puternica, chiar daca alegem sa o recunoastem sau alegem sa o negam. Ne schimba fiecare lucru pe care il iubim cu adevarat..Nu..nu vom mai fi niciodata aceeasi. Devenim mai puternici cu fiecare sentiment creat, castigat din surasuri sincere si priviri calde incarcate cu afectiune..
Un strain ce pana mai ieri hoinarea doar de strazi departate poate intra in locasul sufletului tau pentru un popas sau pentru o gura de aer, sa se odihneasca, sa petreaca sau sa te bucure pe tine...Si se hotaraste sa ramana..
Sau il rogi tu sa mai ramana..Uneori sta ceva timp dupa care pleaca, uneori doar pleaca, alteori poate ca nici nu a plecat...Poate se mai tranteste o usa, iar tu ramai doar cu parfumul asternutului, cu chistocul de tigare uitat pe margine de fereastra, cu obiectul mutat de el de la locul lui, cu mizeria de pe bocancii cu are ti-a intrat in casa. Dar dupa ce toate astea se sterg, ramane numai tandretea si imaginea unor ochi blanzi si miile de sarutari..Atat de trist, incat iti place uneori sa suferi si esti de acord sa faci la fel si pe viitor...
Am pastrat tot, pana la ultimul amanunt..Imagini rasturnate, sunete asurzitoare, miresme imbatatoare. Intuitia si obisnuinta de tine imi dezvaluie si azi urmatorul tau pas, asa ca stiu prea bine ceea ce faci..in schimb mi-ar place sa stiu ce mai simti..cum iti mai e sufletul..cum mai iubesti. Cine iti mai e alaturi nu vreau sa stiu...poate imi spui doar daca te saruta la fel ca mine..iar daca o face mai bine, sa ma minti..Sunt tot eu, preschimbata un pic in tine de cand ai plecat, sunt tot eu, dar putin mai buna...Mi-a fost si dor, chiar daca am pumnii inclestati de emotia trepidanta ce imi freamata intregul corp, si chiar daca te-am purtat mereu cu mine..

Nu pot sa ma mai pierd in trecut, am mers inainte de brat cu timpul si toate amintirile ce mi le-ai lasat..Si nu, nu au fost un bagaj greu, iar drumul nu a fost obositor..Nu ma intereseaza prima ta iubire, e dreptul tau sa o ai..In schimb ultima dragoste...Asta da..sunt interesata sa o am..