“Desi calatorim imprejurul lumii pentru a gasi frumusetea, trebuie sa o purtam inauntrul nostru, altfel nu o vom descoperi.”
In viata intalnesti oameni in fiecare zi si fiecare om intalnit este parte din viata ta. Exista misticism daca tu urci intamplarile fericite la rangul de destin. Dar poate ca destinul e haos si nu ai cum sa controlezi ce face...
Zambesc... Am ajuns iar la controversata idee din capul meu... si paradoxul e ca imi dau dreptate in ambele cazuri...
Nu pot sa admit ca suntem doar corpuri... doar celule care se descompun... doar creier care moare si inima care inceteaza sa mai bata. E absurd sa cred ca sentimentele, energia si complexitatea din fiecare om sunt o iluzie fabricata de creier care zboara in van dupa ce mori.
Poate e cum ziceam la inceput. Poate ca omul e un fel de masina care ajuta la buna fabricare a universului, sau doar un muncitor intr-o sala uriasa care stie ca are un sef, dar niciodata nu l-a vazut personal. Dar si aici avem o parte de misticism, dar din nu stiu ce cauza imi pare diferit...
Si, sincer, care e subiectul aici? Poate daca nu specific nimic, unii oameni vor gasi propriul subiect prin randurile astea si vor avea revelatia de care au nevoie in clipele de mica disperare...
Oare de ce mintea se hraneste cu povesti despre misticism si spiritualitate...? De teama, nu? Atunci sunt de acord sa dam Cezarului ce e al Cezarului.
... Cred ca iar ma pierd in vorbe... dar nu imi pasa, fiindca poate se vor gasi cativa nebuni care au rabdare sa citeasca pana aici... si important e drumul, nu punctul in care ajungem, parerea mea... Fiindca daca ar fi asa, nu am reusi, intr-adevar, decat la sfarsitul vietii sa ne dam seama daca decenii intregi au fost fericite pentru noi... Eu una as regreta sa realizez asta abia atunci.
Si daca fericirea e doar o iluzie a mintii, sau un scop mediatizat de societate, atunci accept sa fiu mintita de dragul fericirii care, in cazul asta, nu ar exista... si nu inseamna ca am fi martiri atunci... iar ma pierd in vorbe...
Sa mai zic asta...?
-cunoaste-te...
-invata-te sa fi cum vrei, ca sa te simti bine in pielea ta...
-ai incredere, chiar daca uneori iti va fi sfaramata...
-cea mai mare putere e cea de a merge mai departe...
-intelege si nu judeca, chiar daca nu esti de acord...
In linii mari. Dar ce stiu eu despre viata? uneori imi spun ca am lasat sa se adune atatia ani in jurul meu fara sa invat ceva din cruda realitate...poate trebuie doar sa imi spun mereu: "ai rabdare..." si poate o sa imi dau seama, candva de ce lucrurile se intampla asa...
Nu cred in conventiile mari, mi-am dat seama de curand. Cred ca foaia pe care o semnezi cand spui "da" e doar o foaie, fiindca o casatorie nu incepe atunci, in fata starii civile sau a "Domnului"... daca a inceput, a inceput demult, iar daca nu a inceput, cred ca degeaba speri ca o bucata de hartie o sa iti aduca fericirea...
Cred in ideea de reincarnare(nu in sensul religios) si in karma. Cred in mine si cred ca aici gasesc orice firicel de spiritualitate de care am nevoie. Cred ca voi primi comentarii dure la adresa celor spuse, dar poate ma insel... poate ca oamenii au inceput sa isi deschida ochii...
Exista de toate in lumea asta, iar daca un singur om spune ca a vazut ceva si crede si el lucrul asta, cred ca a fost ceva adevarat acolo. Nu mai are rost sa vorbesc iar si iar despre chestii pe care, cel putin in viata asta, nu le voi afla.
Nici nu vreau sa spun ca am plictisit pe cineva. Daca cineva s-ar fi plictisit, nu ar fi ajuns aici cu cititul, iar daca a ajuns aici, inseamna ca nu s-a plictisit... sunt geniala, stiu... si iar zambesc.:)
Nu stiu de ce in unele cazuri continuu sa ma mint, doar de dragul inaltarii spirituale... la urma urmei, sunt doar un om...
Respir viata in sufletul meu la fel de mult cum sufletul meu respira viata in mine.Sunt mai mult decat emotie, mai mult decat gand, mai mult decat viata…Sunt pur si simplu tot ceea ce este. Si tot ce nu este. Si totul dintre cele doua. EU SUNT...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu