DEFINITIA LUI... EU

Sunt un amestec de bine si rau, de ceea ce imi doresc sa fiu si de ceea ce am fost, de iluzie si spulberare, de praf de stele si cer innorat..
Sunt ceea ce tu ai vrea sa fiu si ceea ce urasti cel mai tare, sunt o ploaie de vara si un dor ucigas, sunt un cub de gheata topit si o raza care topeste totul in calea ei..
Sunt ceea ce nu mi-as fi dorit sa fiu, sunt gandul tau negru si sarutul de miere pe care il doresti atat de mult.. si sunt sangele care ti-a curs din suflet..
Sunt picatura de otrava si stropul de amor pe care le vei savura intr-o zi.. sunt puritatea minciunii si focul din ea...
Sunt dulcele pacat si ispita durerii, sunt mana care te mangaie si te loveste, sunt dragostea pe care ti-am purtat-o odata...
Sunt vocea suava a marii care te alina si sufletul tacut care te-a iubit.. sunt intrebarea la care nu vei gasi raspuns si punctul ce a intarziat sa fie pus..
Sunt ceea ce stii ca sunt, ceea ce tu nu crezi ca sunt si ceea ce nu ti-ai dori sa fiu..
Sunt lumina si intunericul imbratisati, sunt stropul de luna cu acid, sunt contopirea dintre o lacrima de adult si un suflet de copil..
Sunt nisipul pe care l-ai calcat si voi fi timpul care te va lovi.. sunt pasiunea care iti va da aripi si adevarul care te va ucide..

Sunt esenta tare..

marți, 22 septembrie 2009

Am fost bolnava de iubire.M-a vindecat suferinta



Traiam pana mai ieri intr-o lume in care orice om rau,avea un substrat bun.Dar mi-am dat seama ca extremele nu exista.Nu exista rau sau bun,egoist sau darnic,mitocan sau educat.Fiecare dintre noi putem fi in toate aceste feluri...circumstanta si cei de langa noi ne dicteaza comportamentul.Trasaturile sunt doar niste arhive care se activeaza in functie de stimuli.Noi nu suntem nicicum.Te caracterizam pana mai ieri ca imatur,indiferent,egoist si,dealtfel,iti atribuiam toate cuvintele care incep cu `i` si `ne` ...Greseam.Abia acum am inteles ca eu eram stimulul tau.Stimulul care te facea sa fii asa cum te vedeam.Se pare ca fiecare dintre noi scotea la suprafata din celalalt exact ceea ce nu trebuia.Tu ma faceai sa fiu sincera.Poate prea sincera.Atat de sincera incat spuneam unori lucruri ce dureau.Iar tu,in urma sinceritatii mele deveneai indiferent...ca sa nu te mai doara adevarul meu.Pt ca si adevarul e un lucru subiectiv.Poate ca indiferenta era doar un mecanism de aparare.Pana la urma se pare ca salasluia in mine psihologul,a? :) Sau poate ca psihologia e singurul lucru in care mai gasesc o explicatie acum...si o consolare.Si eu care credeam ca marele nostru `-` era faptul ca nu comunicam.O,dar comunicam.Comportamentul fiecaruia din noi era feed-back-ul celuilalt.Poate ca daca am fi stiut sa-l si descifram...Poate ca daca ne-am fi acordat timpul si rabdarea necesare ca sa ne intelegem...Poate daca ar fi existat si curajul sa reactionam in `arhivele` noastre...Poate daca orgoliile nu ne-ar fi impiedicat sa iubim...

M-ai invatat sa zambesc cand imi vine sa plang.M-ai invatat sa uit cand nu pot sa trec peste.M-ai invatat sa nu spun cuvinte mari.M-am ferit de ele mult timp,tu stii asta cel mai bine.Pacat ca nu s-au inventat cuvinte mai mici pt ceea ce simt.Azi am inteles ca lumea continua sa existe,chiar daca ne-am despartit.Nu observasem cat dureros de la fel e viata mea.Ciudat cum pot sa-mi continui rutina zilnica,prefacandu-ma ca totul e ca de obicei.Dar nu e nimic ca de obicei.Rad,dar nu ma mai bucur.Vorbesc,dar nu spun nimic.Admir,dar nu ma mai entuziasmez.Ma gandesc la ziua de maine,dar nu o mai astept.Cumva,sunt goala.Nu sufar.Nu sunt trista.Sunt doar...goala.S-a rupt ceva de cand nu mai sunt cu tine.Dar..mi-e bine asa.Pana la urma,imi place sa fiu superficiala si indiferenta.Ma simt in siguranta.Singurul lucru care mi-ar putea afecta acest `echilibru` ar fi sa te vad.Dar evit asta.Esti mandru de mine?Am invatat!

Am fost bolnava de iubire.M-a vindecat suferinta
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)